loading...

Mama, te vreau în preajma mea pentru o veșnicie!

Mama mea are 73 de ani. Îmi întinde o pară culeasă chiar de ea și îmi spune cu o voce caldă: „Nu arată bine, dar sunt foarte gustoase. În plus, am avut grijă de ele, nu au fost stropite cu nimic. Tu iubești perele. Ia și papă!”

Iau para din mâna ei. Iau și un pahar de lapte. Iubesc laptele.

Plec din casă, mă urc în mașină și încep să conduc.

Nu știu unde mă duc… Trec pe lângă case și blocuri. După ce îmi fac toate treburile, o vizitez din când în când și pe mama. După ce beau cafea cu prietenele mele și după ce îmi fac unghiile la salon, îi aduc ceva de mâncare, o întreb ce face, o ascult cu atenție când îmi spune ceva și mă enervez când o aud cât de neliniștită este și ce probleme mici are. Apoi plec… și eu am propriile probleme de care trebuie să mă ocup.

Mama îmi spune de fiecare dată că nu sunt îmbrăcată bine, că ar trebui să îmi iau o geacă mai groasă, o eșarfă mai călduroasă… și că de-asta mă plâng de durerile în gât. Îmi spune și că lucrez prea mult și că este timpul să iau lucrurile mai lent. Este de acord cu mine că viața este prea complicată și nu se supără că o vizitez mai rar decât și-ar dori ea.

Locuiesc la 40 de kilometri distanță de ea. O sun în mod regulat și îi ascult poveștile, fără grabă: ce a găsit la piață, ce mai face sora ei, cum a smuls toată iarba care a crescut după ploaie, cum nu a reușit să planteze mai multe răsaduri de roșii, cum florile nu mai înfloresc.

Of, aceste povești mă plictisesc. Se pare că nimic important nu s-a mai întâmplat în viața ei. Mă enervez puțin pe ea când se plânge de durerea pe care a avut-o și îi cer din nou, pentru nu știu a câta oară, să meargă la un consult… și ea iar schimbă subiectul.

  1. Apoi îmi spune: „Ei… cui să mă plâng dacă nu ție? Nu mai am pe nimeni.”

    Îmi îngheață sufletul când aud asta… îmi dau seama cât de grea este singurătatea. În final, înțeleg că acele momente pe care le petrece cu mine la telefon, în receptorul căruia plânge sau râde, în care ne ciondănim despre cine are dreptate și cine nu – toate acestea sunt viața noastră. Aici și acum…

    Închid telefonul și mă gândesc să îi fac o vizită neanunțată. Ajung la ea și imediat se scoală să îmi gătească cina. Vrea să îmi pună și un pahar de vin. „Nu pot, sunt la volan” – îi spun eu.

    Iau pe mine puloverul ei pentru că este destul de răcoare. Mama aprinde imediat soba pentru a încălzi încăperea. Și din nou mă simt mică și mă întorc în timpurile când eram fetița ei, când mă hrănea cu cea mai bună mâncare care astăzi miroase a copilărie. Și e gustos. Ș e cald. Și nu mai am probleme..

    Mamă, vreau să trăiești o veșnicie… pentru că nu știu ce se va întâmpla cu mine dacă nu îți voi mai auzi vocea la telefon. Pentru că nu știu cum mă voi descurca fără bucuria ta, fără mâncarea gătită special pentru mine și fără privirea caldă cu care ma îmbrățișezi… fără aceste momente care mă fac să mă simt ca acasă oriunde aș fi. Fără sinchiseală, fără probleme… pentru că tu ești aici și ai grijă de bunăstarea mea.

    Sursa: http://eustiu.com/mama-te-vreau-preajma-mea-pentru-o-vesnicie/

Asemănătoare

Login / Sign up