Cea mai mare parte a exploatării aurului din România a fost realizată în Munții Apuseni. Partea de sud a acestor munți este foarte bogată în depozite de aur. În literatură, această zonă este denumită „patrulater aurifer”.
Aceste depozite au fost principala sursă de aur pentru România. Se estimează că un număr de 1750 tone de aur au fost extrase din cele 60 de zăcăminte de aur cunoscute până acum. Din punct de vedere al exploatării aurului, cele mai importante locații din „patrulaterul aurifer” sunt: Roșia Montană, Valea Tisei,, Rovina, Cireșata, Colnic și Certej.Aurul este unul dintre primele metale utilizate de om. În natură, se găsește adesea într-o formă aproape pură, rămânând strălucitor și neoxidat timp de mii de ani. Se estimează că aproximativ 150000 de tone de aur au fost extrase de pe Pământ până acum. La nivel mondial, aproximativ 2500 de tone sunt extrase în fiecare an.
Dovada extragerii aurului datează din epocile daco-romane și din Evul Mediu sunt o confirmare a tradiției miniere din zona din jurul orașului Brad.În 1920, după Primul Război Mondial, minele Brad au fost preluate de compania minieră română „Mica”, care va deveni una dintre cele mai importante întreprinderi industriale din România în perioada interbelică.
Numeroase statistice indică o creștere rapidă a producției de aur fin, ajungând la 2832 kg în 1937. Între 1920 și 1948, compania „Mica” a fost cea mai importantă companie producătoare de aur din România și, în același timp, a fost cea mai importantă prețioasă companie de exploatare a metalelor din Europa Centrală și de Sud-Est.
Datorită resurselor uriașe de aur din Munții Apuseni, în anul 1912, conform statisticilor de atunci, din totalul producției mondiale de aur, aproape 25% era asigurată de aici.Procentul era unul foarte mare.Nu numai că românii nu au beneficiat de această bogăție, dar tocmai pentru că era a lor, au fost călcați în picioare de austro-ungari, fiind ținuți în iobăgie, în mizerie și lipsă de educație, pentru a nu se putea răzvrăti.
Add comment