Medicul chirurg Alexandru Pesamosca s-a născut la Constanța în data de 14 martie 1930 într-o familie cu origini italiene.După ce a absolvit liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța el a visat să devină marinar, precum tatăl său.Însă, după ce a intrat la marină, în anul 1948 a renunțat și s-a înscris la Facultatea de Medicină Generală din București.
În anul 1954, după absolvirea facultății , a fost repartizat într-un sătuc lângă Fetești, unde a profesat timp de trei ani.Apoi, s-a transferat la București, la Spitalul de Copii.În toți acești ani în care a lucrat în capitală,Dr. Alexandru a muncit cu pasiune și credință în Dumnezeu, fără să-și ia concediu.În anul 1984, s-a transferat la Spitalul Marie Curie, unde mai târziu a fost și șeful clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică.
În toți anii aceștia în care a fost medic, a operat cazurile cele mai grel venite din toată țara, unde chiar și din străinătate, China, Franța, Italia, Republica Moldova și altele.În anul 1993 , a devenit membru al Academiei de Științe Medicale din București.În anul 1999, a murit soția sa și ambii copii ai lui.De atunci, viața sa a devenit o cămăruță din spital.Acolo mânca, dormea, consulta.Apoi, zi și noapte opera.
„Astea împliniri, domnule. Nu vile, mașini sau mai știu eu ce rahaturi. Să repari un copil-păianjen, care merge în patru labe, să-i înnădești și să-i cârpești tendoanele și ligamentele și să-l faci biped și sănătos tun, să alerge la tine și să te strângă în brațe, asta înseamnă fericire!”, spunea domnul doctor.
„Eu nu mai am ce să aștept. M-am pregătit demult pentru Judecata de Apoi. Am iubit mult copiii, toată viața m-a urmărit zâmbetul lor de dinaintea unei operații. Zâmbeau într-un fel pe care mi-e greu să-l descriu. Cam toți aveau aceeași reacție. Zâmbeau cu lacrimi în ochi. Spaimă, durere, resemnare, speranță. Și milă, cu zâmbetul ăla îmi cereau toată mila din lume. Cum să nu te tulbure imaginea asta? Și totuși, n-aveam voie să greșesc, eram obligat să ignor orice emoție.(…) Da, am iubit mult copiii. Măcar și doar pentru asta mă rog la Dumnezeu să fie mai îngăduitor cu mine și să-mi mai ierte din păcate”, spunea profesorul Pesamosca într-un interviu acordat.
Marele chirurg a fost unul dintre ctitorii bisericii cu hramul Sfântul ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, ocrotitor al tinerilor și Cuviosul Stelian Paflagonul, ocrotitor al familiei și al pruncilor.
wawlist
Add comment