Probabil că ați auzit cu toții că Spitalul Județean Suceava a fost cel mai mare focar de Covid-19 din România.Sute de cadre medicale și alte sute de pacienți s-au infectat în acest spital.A fost un fel de Lombardia a României.
Carmen Lucia Jitaru în vârstă de 28 de ani, muncește 12 ore pe zi ca asistent medical voluntar la Spitalul Județean Suceava.Și-a lăsat acasă la Rădăuți, soțul cu cei doi copii, o bunică de 80 de ani și un tată de peste 60 de ani.Dar a fost puternică și și-a dorit să ajute.A plecat de acasă, asigurându-se că avea cazare la Suceava, cu gândul că nu se va mai întoarce acasă până nu va trece pandemia.
A făcut de toate în spital, a spălat vasele, a aranjat actele, a dat apă tuturor pacienților, a golit pungile de urină, a plâns, a încurajat oameni și tot așa.Carmen nu este speriată de boală.Ba mai mult, ea bănuiește că ar fi avut-o deja, deoarece în luna februarie, o gripă bizară a pus-o la pat și a făcut-o să simtă cum i se dezintegrează oasele din cauza tusei.
„Mă durea toată zona toracică dar nu știam atunci ce am auzit acum de la medicii noștri, că trebuia slăbită tensiunea de pe plămâni, că trebuia să mă ridic, să mă pun pe o parte sau chiar pe burtă, nicidecum să stau pe spate.Iar în tot acest timp am stat lângă bunica, lângă tata, lângă soțul și copiii mei. Toți suntem în aceeași gospodărie. De la mine au luat gripa doar tata și fratele meu. Și acum sunt bine.Medicii cărora le povestesc acum despre simptome îmi spun că este foarte posibil să fi avut coronavirus”, a spus Carmen.
Acum, ea își dorește doar ca toată munca celor din spitale să nu fie în zadar.Ca cei de acasă să stea izolați și să se protejeze cât mai mult.Nu contează ce religie ești, că te naști ateu, evreu, hindus, singurul lucru care contează este dragostea față de celălalt.În tot acest timp Carmen vorbește zilnic la telefon cu familia sa, iar până nu va trece pandemia, ea nu va merge acasă.
„Parcă o aud pe fiică-mea: „mama, nu contează nimic, doar inima, sufletul, iubirea!”. În seara asta am vorbit cu ea și mi-a zis că a făcut 9 rugăciuni pentru mine și pentru pacienții mei, iar băiatul mi-a zis că e curajos, dar că o să plângă puțin după ce închidem telefonul.”
Add comment