Cea mai veche rugăciune,lăsată chiar de Iisus Hristos.Cei care o spun cu credință pot scăpa de cele mai grave probleme.

Mulți oameni se tem atunci când vine vorba de a vorbi cu Dumnezeu.Îl evită ani de zile, apoi când sunt la necaz și au nevoie de el, îi cer ajutorul.De multe ori, îl acuzăm pe Dumnezeu pentru moartea unei persoane dragi, apoi ne rugăm ca El să binecuvânteze eforturile noastre de a începe o nouă viață alături de altcineva.Știu că rugăciunea poartă putere și schimbă vieți. Rugăciunea este un privilegiu uimitor. Prin cuvinte ca acestea din Scriptură, avem o invitație deschisă către Dumnezeu.Rugăciunea devotată este o tendință a inimii de a ne îndrepta către Dumnezeu.Rugăciunea către Mântuitor curăță mintea și inima omului, precum și corpul său, chiar și de cele mai grele boli.

În continuare avem cea mai veche rugăciune lăsată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.Toți cei care o rostesc cu multă credință și cu sufletul curat, pot scăpa de cele mai grave probleme.Rugăciunea trebuie rostită în fiecare zi, pentru a te face bine și pentru a te scăpa de cele mai grave probleme.

„Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră!Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!

Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său.Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.

Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i sufe­rinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.

Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.