Părinții nu te-au părăsit când erai mic,nu îi părăsi nici tu atunci când îmbătrânesc.

Din păcate în zilele noastre sunt tot mai mulți părinți în vârstă care sunt abandonați de copiii lor și lăsați să trăiască în voia sorții.Nu există încă nicio lege care poate impune dragostea în gâtul persoanelor lipsite de inimă și egoiste, fără niciun sentiment de recunoștință pentru cei care le-au dat viață și au fost alături de ei pe parcursul vieții.Oamenii pot fi forțați să ofere bani, dar nu dragoste.Și din păcate, de asta au nevoie părinții noștri atunci când îmbătrânesc.

Avem tendința de a uita că părinții noștri îmbătrâniți sunt responsabilitatea noastră, pe care nu o putem abdica față de ceilalți.Doar noi le putem îndeplini așteptările la maxim, nu și persoanele din afară, oricât de amabile ar fi pentru ei.Este foarte emoționant să vezi părinți bătrâni, bolnavi și cu handicap care locuiesc în casele vechi, dar care nu se plâng niciodată de copiii lor.De fapt, cei mai mulți refuză să creadă că copiii lor i-au abandonat și continuă să spere că fiul sau fiica lor vor veni într-o zi să-i ia acasă și să aibă grijă de ei.Din păcate, pentru mulți dintre ei acea zi nu va veni niciodată și vor pleca singuri din această lume.

Abandonarea părinților nu este ceva nou, dar crește rapid în societatea noastră.Oricare ar fi motivele sau scuzele pe care le-am avea, este greșit din punct de vedere moral să ne abandonăm părinții, în special în anii bătrâneții.Părinții nu te părăsesc atunci când ești mic și stau alături de tine la bine și la greu.Ei fac tot posibilul să nu-ți lipsească nimic.Ei te educă și te învață ce este iubirea față de semenii tăi.Ai grijă de părinții tăi.Doar ei se bucură cu adevărat pentru tine.Ei sunt cei mai credincioși prieteni ai noștri.Nu cunoaștem dragostea pură și sinceră a unui părinte doar atunci când devenim și noi părinți.

Acest fenomen neplăcut și imoral ar trebui să fie o lecție pentru toți despre cum ar trebui să avem grijă de părinții noștri în vârstă.