Spuneți-le despre Iisus, indiferent dacă voi credeți sau nu. Adevărul este că, de Crăciun, se sărbătorește nașterea Lui, indiferent de ce cred eu sau tu. Discuția despre credință e alta și nu îmi permit să sfătuiesc pe nimeni ce să își învețe copiii. E ceva foarte intim și foarte important.
Cu toate astea, sărbătoarea de Crăciun e legată de nașterea Domnului. Să știi asta nu te face credincios sau ateu. La fel cum să știi ce înseamnă “regina Angliei” nu te face regina Angliei. Să știi ce înseamnă “homosexual” nu te face gay. E o informație, pur și simplu.
Știți că mulți copii cred că vacile sunt mov, pentru că așa apar ele pe celebra ciocolată. Și pentru că viețile lor se întâmplă departe de ferme sau de bunicii de la țară, care oricum puțini mai cresc vaci, porci sau găini. Oricât de puțin ne-ar plăcea, mulți dintre copiii noștri cresc pe asfalt și ne rămâne nouă responsabilitatea de a cotcodăci, ca ei să știe măcar teoretic că găina nu face “mu”.
Mi-am dat seama de chestia asta când am pus colinde românești și băiatul meu cel mare a întrebat despre ce cântă. Atunci i-am spus ce se sărbătorește de Crăciun, nașterea fiului lui Dumnezeu. Că asta e povestea în care cred creștinii. L-am întrebat dacă vrea să i-o spun. A vrut.
Mai ales că nașterea e și la noi un subiect proaspăt, a fost de interes.
I-am zis că e mai mult decât o poveste, că poate fi interpretată de fiecare cum dorește. Că noi suntem creștini, dar suntem și liberi să credem așa cum simțim în inima noastră. Doar să avem urechi s-o ascultăm. Personal, nu cred în multe baliverne scoase de sfânta biserică. Mi se pare că e cea mai bine gândita multinațională a tuturor timpurilor, care speculează niște vulnerabilități incredibile, pe niște profituri fabuloase. Biserica Mea e diferită, nu face bișniță cu lumânări și speranțe. Și, cu toate astea, povestea nașterii îmi place, e o magie acolo pe care nu o înțeleg deplin, dar care m-a cucerit cumva. Traduce o poveste de iubire într-o limbă pe care o putem accesa. Și e un început grozav. Fie că ne place sau nu, e evenimentul care împarte timpul în două: înainte și după Hristos.
Aș vrea să știe toate acestea copilul meu. Că, de crezut, oricum nu va crede ce-i spun eu, ci ce simte el. Pe inimă n-o poți minți.Și până-una alta, hai să credem în bucurii. Nu poate fi nimic greșit în asta.
Sursa:siblondelegandesc.ro
Add comment