Generația mea a fost învățată să spună: „Sărut mâna, mamă”, „Sărut mâna, tată”…

Generația mea – Recunoștința pornește de la gesturile foarte elementare, pe care le învățăm de acasă.

Generația mea a fost învățată să spună: „Sărut mâna mamă”, „Sărut mâna tată”…”Copii de astăzi nu mai sunt învățați de mamele lor, să spună la sfârșitul mesei ‘sarut mâna mamă’.”

Ce este recunoștința?
Sentimentul pe care-l recunoști când cineva, o persoană sau mai multe persoane sau o instituție ți-a făcut un bine.Este multă negativitate în jurul nostru. Să cultivăm recunoştinţa şi optimismul realist ajută să ne focusăm pe ce este bun. Cei care exersează recunoştinţa au o mulţumire de sine mai mare.Recunoştinţa vine cu starea de bine şi fericirea.Când suntem recunoscători, creierul nostru produce oxitocină, un hormon care ne ajută să ne conectăm cu cel de lângă noi. Acelaşi hormon pe care-l produce mama după naştere şi care se regăseşte în laptele matern.Recunoştinţa îmbunătăţeşte relaţiile. Ne face să fim mai apropiaţi de prieteni şi de partenerul de cuplu. Când partenerii îşi exprimă recunoştinţa unul faţă de celălalt, ei vor fi mai satisfăcuţi de relaţia lor.Recunoştinţa este bună şi pentru copii şi adolescenţi. Simt o satisfacţie mai mare în viaţă şi se simt mai conectaţi faţă de cei din jur.

Respectul, deși se vede cel mai des în relație cu ceilalți, vorbește mult despre propiile valori și despre noi înșine.Învățăm respectul încă din copilărie, implicit, printr-o serie de comportamente acceptabile social pe care le urmăm.La un moment dat în viață, conștientizăm respectul ca fiind parte din sistemul nostru de valori.În viață vom constata că oferim respect diferit unui om față de unui altul (ceea ce este în regulă), iar asta ține de noi și de valorile noastre și nu de celălalt.

Cuvinte simple ca ”mulțumesc” și ”îmi pare rău” fac parte din vocabularul nostru.Ne respectăm promisiunile făcute și multe alte lucruri de acest gen.