„Nu ştiu dacă v-am spus, dar în clipa în care am împlinit 40 de ani, vârsta la care femeile trăiesc o a doua adolescență, am țopăit de fericire.”

„Nu ştiu dacă v-am spus, dar în clipa în care am împlinit 40 de ani, vârsta la care femeile trăiesc o a doua adolescență, am țopăit de fericire. Abia aşteptam să mă upgradez automat, să ating pragul descris de specialişti, ăla de maximă frumusete, sexoşenie şi deşteptăciune, să mă trezesc dimineața ca o afrodita, păr lung răscolitor, plete de aur, curgătoare, mers uşor de căprior, picioare lungi, ispititori, miros năucitor, memorie de dexonline, profil venusian, ce să mai, practic minunea minunilor care nu s-a mai existat pe pământ.

De fapt, nu ştiu dacă v-ați prins, dar timp de patrujda ani femeia se tot pregăteşte pentru acest moment de cartea recordurilor, de preschimbare a „apei” în vin vechi, nobil, scump, doo mii de euro sticla, patruzeci de ani e un fel de antrenament pentru a new queen în cartier!

Curgeau emoțiile pe şi prin mine numai când îmi imaginam câte victime voi face cu apariția mea gen Victoria Secret la casa de marcat numarul 4 din Lidl.

Pe la 43 am inceput să calc pe nori, mi se umflau tălpile de trei ori starea inițială. Ce senzație uimitoare! Uneori, coboram din pat ca un ninja retard, prin rostogolire. Părul îmi curgea râuri, râuri. În cadă. Pielea? Ohooo, catifea! Asta, dupa exfoliere, ca nu poți umbla cu harta râurilor pe picioare.

Vederea? O minunăție! La noua updatare am primit ochi de vultur. Cu care nu vedeam nimic, că erau de vultur, nu de umanoid, aşa că mi-am pus ochelari.

Memoria? Invincibilă. E ca proteza, o scot seara si o pun dimineața, de teamă să nu scriu în somn câte patru volume de amintiri, că n-am atâția bani de tipărire.

Câteodată o uit pe aaaa, cum se spune, aaaaaa, în fine, lângă pat şi plec doar cu un mărunțiş de câteva cuvinte la mine.

La 45, m-am upgradat complet. Sunt impecabilă. Spre exemplu, cu câteva minute mai devreme, am urcat scările de patru ori. Nu ştiu de ce, că de aia le-am urcat şi le-am coborât, să-mi aduc aminte.

De luni, merg la tratament. Nu facial, ca n-am nevoie, sunt zeița zeițelor pe pământ, aşa cum m-am aşteptat. Merg la recuperare. Să îmi dea cervicala înapoi, că la ultima updatare mi-au dat una de 87 de ani şi mă scurg de durere. Plus tălpile picioarelor fără monturi, că eu m-am culcat, seara, ca o viorea, şi m-am trezit dimineața cu doua deluşoare la degetele mari de la picioare. Şi, pentru că nu-mi aparțin, țipă. Tare. Odata cu ele, şi eu. De durere. Cu trei ani în urmă purtam 36. Şi tocuri. Acum port 37. Şi teneşi.

În rest, totul e perfect, aşa cum au menționat în articolele lor, specialiştii.

Abia aştept a treia adolescență, cea între 50 şi 70 de ani, care se spune că o bate la fund pe a doua, e mişto, e visul visurilor, paradisul frumuseții din univers, practic, prin ceruri, toate zeitele umbla botoase, de nervi şi invidie.

Sursă text: Adriana – Zăpă Strit

Adriana – Zăpă Strit este o scriitoare româncă, născută în Pitești.Stilul autoarei e unul ce te duce cu gândul la Amza Pellea și Moromeții, nu neapărat pentru utilizarea atât de ghidușă a perfectului simplu, cât mai ales prin imaginile din copilărie, prin situațiile amuzante de pe strada ei zăpăcită, toate tratate cu un umor de râzi în hohote. Sper că v-am convins să vă rupeți câteva minute bune din timpul vostru pentru a o cunoaște pe Adriana – Zăpă Strit și -ai citi cărțile.