Profetia lui Ioan de la Ierusalim – „Peste o mie de ani femeile se vor culca cu femeile şi bărbaţii cu bărbaţii, bătrînii se vor culca cu copilele şi aceste fărădelegi se vor petrece în văzul întregii lumi şi vor fi considerate de toți lucruri firești.

Cea mai veche profeţie despre Al Treilea Război Mondial, rămâne profeţia cavalerului templier Ioan (Jehan) de Vezelay, cunoscut şi sub numele de Ioan de la Ierusalim. El şi-a redactat viziunile in anii 1099. Profeţia lui Ioan de la Ierusalim descrie cu o exactitate uimitoare istoria lumii pâna în anul 3000, iar ceea ce a descris până în anul 2000, s-a împlinit deja. Profeţia sa este de fapt o descriere completă şi fidelă nu doar a actualei societăţii in care noi trăim azi ci şi a situaţiei ecologice planetare actuale.

El spunea atunci în anul 1099, adică în urmă cu 914 ani :

„Văd şi ştiu. Ochii mei citesc in adâncurile cerului întâmplările viitoare şi eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeţi şi nici nu ştiti.

Peste o mie de ani Ierusalimul nu va mai fi oraşul lui Cristos. Creştinii veniţi în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor acolo unde ei aveau dreptul să intre, în locurile care sunt leagănul credinţei lor.

Creştinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt şi de relicvele credinţei lor care vor fi în întregime sub paza şi supravegherea evreilor care îşi vor ridica din nou aici templele lor şi ţara lor. Evreii vor umple lumea si o vor domina de la un capăt la celălalt capăt al ei şi oamenii îşi vor pierde credinţa în Isus pe tot Pământul.

Continente şi lumi la care Herodot nici nu visa măcar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbeşte Tacit şi dincolo de oceanul nesfărşit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule (este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea lui Vezelay nu era descoperită și se afla dincolo de Gibraltar numit in antichitate Coloanele lui Hercule –n.n.).

Peste o mie de ani de aici încolo toate micile ţări din Europa şi câteva ţări mari şi puternice se vor uni într-un singur imperiu (Uniunea Europeană n.n.). Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului.

Peste o mie de ani oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape şi vor zbura cu navele în cer printre stele. Ei vor ţine în pumnii lor puterea soarelui şi se vor crede dumnezei şi vor înălţa spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toată faţa Pământului.

Fiecare oraş va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni firesti. Oamenii vor fi mulţi ca nisipurile, vor popula pustiurile şi mările şi vor fi puternici ca nişte dumnezei şi se vor crede chiar dumnezei.

Omul va deveni aşa de însetat de putere că setea lui de putere nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbuşirea in abis.

Peste o mie de ani foametea va domni pe cea mai mare intindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor şi oamenii vor dori cu ardoare să schimbe lumea. Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile şi vor întuneca minţile.

Atunci se vor porni răzmeriţe şi războaie cumplite, vor fi comise omoruri şi nelegiuiri şi viclenii aşa de mari ca lumea întreagă va deveni un iad şi fiecare zi va fi precum o apocalipsă.

Oamenii vor cade în păcate trupeşti înfiorătoare, bărbaţii şi femeile se vor destrăbăla la vedere. Femeia va fi cutezătoare şi semeaţă în destrăbălarea ei.Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simţi singur, legea va fi uitată, tradiția pierdută, credinţa abandonată.

Dar din pricina acestei destrăbălări și a acestui marasm sângele va deveni impur, răul se va întinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o casă la altă casă, boli cumplite şi molime înfricoșătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile pământului, fețele se vor acoperi de răni şi bube cu puroi, membrele se vor descărna şi dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine (sida –n.n.).

este o mie de ani peste tot se vor răspândi ca o apă revărsată ereziile. Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.

Peste o mie de ani lumea va ajunge la un cinism şi o prefăcătorie aşa de mari încât cel care este putred de bogat şi doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin şi va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că îi ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o mână le va lua inapoi înzecit cu cealaltă mână.

Peste o mie de ani lumea întreagă va deveni o piaţă în care fiecare lucru îşi va avea preţul lui şi totul va fi de vânzare.

Peste o mie de ani viaţa se va scumpi fiindcă bogăţiile pământului vor secătui, bogatul va trăi ascuns in bogăţia lui ca lupul în vizuină.

Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea nici un dumnezeu, vor fi suverani fără credinţă şi onoare, al căror nume nimeni nu-l va cunoaşte, vor porunci mulţimilor neştiutoare şi indiferente şi le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările lor şi la sfatul lor. Vor face în aşa fel încât orice om ducând o viaţă de sclav să se creadă liber şi fericit.

Peste o mie de ani soarele va dogori cu putere şi va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pamânt şi se va împuţina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea şi ochii.

Peste o mie de ani cei saraci si lipsiţi de drepturi, cei fără acoperiş deasupra capului vor porni un război distrugător în care vor fi ocupate multe ţări şi în care luptele cumplite vor aminti de năvălirile barbare de odinioară.”(La Prophetie de Ioan de Ierusalem )
Sursa: effondrements.wordpress.com