Această pildă are un înțeles profund. Cândva demult, mergea pe un drum de țară, un bătrânel înțelept. El nu se grăbea nicăieri. Mai poposea la un pom, mai admira păsările de pe cer și floricelele de pe câmp. Pe drum tot mergând, a văzut un bărbat, care se îndrepta spre el cu ceva greu în spate.
Bătrânul s-a apropiat încet de bărbat și l-a întrebat: De ce ați ales calea muncii și a suferințelor?
Bărbatul i-a răspuns hotărât: „Nu o fac în zahar. Mă chinui pentru viitorul copiilor mei, să trăiască în prosperitate și fericire. Toți strămoșii mei au procedat la fel. Au muncit pentru a duce o viață decentă. Străbunicul meu a muncit din greu pentru bunicul, bunicul pentru tata, tata pentru tine și voi munci la rândul meu și voi îndura pentru bunăstarea familiei mele.
„Spune-mi, a fost vreunul dintre membrii familiei tale fericit?”, a întrebat bătrânul.
Bărbatul a răspuns: „Încă nu, dar cu siguranță copiii și nepoții mei vor fi fericiți.”
Bătrânul înțelept, ascultând vorbele bărbatului, a spus: „Știi, există o vorbă înțeleaptă, care spune că analfabetul nu poate învăța pe nimeni să citească. Asta înseamnă că, mai prima dată trebuie să încerci tu să fii fericit și să descoperi fericirea, pentru a-i putea învăța pe copiii tăi arta fericirii. Acesta va fi cel mai valoros lucru pe care ai putea să-l lași în urma ta.”
Sper că a fost de ajutor această pildă înțeleaptă și că-ți va lumina mintea.
wawlist
Add comment