Cuviosul Paisie e cel care observase, cu amaraciune, ca toate s-au scumpit, numai oamenii s-au ieftinit. Posteritatea cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994) ramane obiectul unui val de pietate populara.
Cuvintele de folosinta pe care le-a rostit sunt purtate din om in om, in toata Grecia, tesute de la un credincios la altul ca un chilim de intelepciune.
Una dintre parabolele sale, adanci si actuale, e aceasta:
Un om se trezeste dis-de-dimineata si se indreapta spre locul in care isi castiga painea cea de toate zilele. Drumul lui se intretaie cu al unui cartofor ce se intoarce spre casa dupa o noapte in care a pierdut tot. „Incotro s-o fi indreptand, atat de grabit, omul acesta?”, se intreaba impatimitul jocului de carti. „Cred ca se duce la tripoul din apropiere”, isi spune, scrie gandul.info.
Mai departe, il vede un crestin: „Ce om pios! Se grabeste sa prinda utrenia”.
Ii taie calea un hot. Privindu-l pe omul nostrum, iti zice: “O fi avand vreun pont si se grabeste sa dea lovitura cat inca lumea mai doarme”.
Fiecare, conchide cuviosul Paisie, „judeca lucurile potrivit cu starea lui duhovniceasca. Daca cel din fata ta are gandul stricat, inseamna ca si lui e stricata. Chiar aur daca i-ai da sa prelucreze, il va preface tot in gloante, desigur tot de aur, ca sa termine”.
„Toate s-au scumpit, numai oamenii s-au ieftinit” – Cuviosul Paisie Aghioritul
Add comment