Irina Onescu este primar al comunei aradene Petris. A candidat independent, s-a luptat cu prejudecatile satenilor si cu mentalitati invechite si a reusit sa-i convinga s-o aleaga. Acum, tanara care a locuit toata viata la oras schimba fata satului pe care-l conduce si ar putea sa serveasca drept model de edil pentru restul tarii.
Pe la opt fara ceva, in fiecare dimineata o masina sic, cu numarul PRI trece pe ulite. Oamenii saluta. Opreste in centrul satului si coboara o domnisoara in geaca de piele, poseta cu stelute si bocanci luciosi. Irina Onescu este primarul locului. Sediul primariei e in lucru. Asa ca toti functionarii din sat impart o singura incapere in care troneaza un balon cu Minnie. Dupa ce se dezmorteste un pic, primarita se pune pe treaba. In acest dosar sunt CV-urile a peste 70 de oameni din sat care isi cauta de munca. Irina ii ajuta.
Irina s-a nascut si a trait pana acum cativa ani in Bucuresti. Parintii sunt geologi, si in urma cu multi ani pe cand cercetau muntii din zona si-au cumpart aici o casa si acum isi conduc afacerea cu foraje geologice de aici. Dupa ce a terminat facultatea, Irina si-a deschis un business. Organiza evenimente si concerte.
O scurta perioada a lucrat si pentru MTV. In 2011, indragostita de aceste locuri, se muta aici si organizeaza in fiecare an un maraton cu biciclete pe muntii din jur, pe un drum construit de regele Mihai. Promoveaza satul si oamenii incep sa stie de acest loc.
Cu sloganul „hai ca putem” si o campanie electorala dusa pe Facebook in primavara s-a aruncat in batalia electorala. Candidat independent. “Am facut campanie pe Facebook pentru ca lumea s-a temut sa ma primeasca in casa din varii motive. Ca il aude vecinul, ca se supara, e comunitate mica, e inevitabil sa umble vorba.”
“Ca in orice campanie nu a fost menajata. Era si singurul candidat femeie. Vine un bucurestean sa faca cluburi sa arda tinerii”, povesteste mama ei.
A castigat la limita. Cu doar 3 voturi in plus fata de contracandidatul sau. Spune ca oamenii sunt dezamagiti. “Nu de mine, dezamagiti in general. Nu mai spera prea multe. Si cred ca venirea mea aici i-a ajutat foarte mult moral pe unii pentru ca au prins curaj sa faca ceva. Parca au mai multa incredere ca se poate. Asta insemna ca o mica parte din obiectivele pe care mi le-am propus s-au indeplinit.”
Petrisul e o comuna mica, cu o mie si ceva de suflete, aflata la zeci de kilometri de oras. Multi n-au de munca. Asa ca primul obiectiv al Irinei a fost sa le gaseasca oamenilor de treaba. Doamna Marioara a trait ani la rand din ajutorul social. Irina i-a gasit un job. Din vara lucreaza intr-o firma de cablaje din Deva.
Acum, Irina i-a intrat la suflet. “Vreau sa va marturisesc altceva: ca eu nu am votat-o. Eu am spus la domnisoara ca imi cer iertare. Venea de la Bucuresti, prea tanara, nu stia viata la tara. SI nu am votat-o.”
Irina Onescu: “Cand toata viata cineva ti-a spus ca nu poti si ca in tara asta nu ai nicio sansa, nu poti sa speri la o viata mai buna, vine cineva care spune, ba da, poti. Si te ia de mana si te tine pana te pui pe picioare. Si conteaza.”
Pe Facebook, Irina i-a indemnat pe sateni sa isi depuna cererile de angajare iar ea a cautat firme care aveau nevoie de forta de munca. Si a gasit. Vasile a lucrat ani la rand prin strainatate. Acum s-a retras acasa si munceste, tot cu ajutorul primaritei. Pana acum 16 localnici s-au angajat la o firma de cablaje din deva. Vasile ii ia de la poarta ii duce 60 de kilometri pana la Deva si tot el ii aduce acasa.
Alex e proaspat angajat. A facut 18 ani inainte de alegeri si a votat-o pe irina. Parintii, nu. Acum, primarita a reusit sa convinga o firma sa-si deschida o fabrica de imbracat volane, la ei in sat. Alti 40 de oameni vor avea de munca. Ii ajuta dar ii si cearta. Intr-o postare pe Facebook, dupa ce a tuns balariile de pe marginea drumului si a dat de maldare de gunoaie i-a indeamna pe localnici sa puna mana la munca, sa nu mai astepte sa le pice totul in gura de-a gata.
In scoala din sat invata 130 de copii. Prima masura pe care a luat-o aici a fost. A scos podelele din lemn si a pus prachet, a refacut peretii, a remontat centrala electrica. Directorul i-a zis ca de obicei primarii fac asta doar pe final de mandat.
Irina tocmai s-a intors din China. A fost la o intrunirea a oraselor din toata lumea. Romania, a participat cu asociatia comunelor. Iar primarita din Petris a reusit sa isi infrateasca satul cu un oras din Argentina. Spera ca intr-o buna zi sa aduca aici investitori si turisti. Pontentialul zonei e urias iar ea stie asta. Inspre munte satul e plin de case de lemn, vechi de sute de ani. Multe dintre ele scoase la vanzare pe cateva mii de euro
Satul are biserici de lemn vechi si o moara de sute de ani, care inca functioneaza. Irina se lupta acum sa ii faca pe sateni sa realizeze ca stau pe o comoara, ca pentru produsele lor orasenii ar scoate bani buni din buzunar. A lansat si o campanie: „Foaie verde de macris, haide lume la Petris”, merge la targuri cu taranii si planuieste sa deschida in Timisoara, oras care va fi capitala culturala europeana, un magazin in care sa se vanda produse din Petris. Sorin este proaspat investitor in sat. A lucrat prin strainatate. Cu banii stransi incepe acum o afacere cu vaci pentru carne.
In birou, Irina are deja pregatite mai multe proiecte pe fonduri europene. Din pacate, s-a prins repede ca viata de primar nu e tocmai roza. “E dezamagirea mea ca nu se intampla lucrurile in tara asta pe cat de repede ar trebui. Ne punem piedici singuri. Birocratie excesiva chiar este. Inclusiv pentru noi.”
Dar ea nu se lasa. E la inceput de drum, e optimista si are in spate o comunitate. Ani la rand aceste locuri au fost izolate iar oamenii au trait in saracie. Irina i-a convins sa o aleaga si ii convinge acum sa isi schimbe vietile, sa traiasca un pic mai bine. Primarita din Petris ar putea fi pentru Romania un nou model de edil, un om din afara sistemului, care se lupta pentru comunitate si nu face politica. S-a lansat cu sloganul „hai ca putem” si pana acum a demonstrat ca daca vrei si lupti chiar se poate.
Sursa: https://www.stirilernl.com
Add comment