Din cele mai vechi timpuri, omenirea a construit structuri în care se închină lui Dumnezeu. Oamenii au construit centre de diferite forme și dimensiuni în care s-au făcut diferite tineri de închinare. În cadrul Bisericii creștine, chiar dacă conceptul de bază al închinarii este aceeași, există doctrine și obiceiuri diferite în diferite tradiții ale Bisericii.Și aici vom vorbi despre tradițiile din Biserica Ortodoxă Română.
Începem cu crucea de la gâtul creștinilor, care este un simbol care identifică creștinismul. O cruce indică jertfa lui Hristos, care este esența credinței unui creștin.Crucea are o semnificație foarte importantă în biserica română.În Noul Testament, cuvântul „cruce” este folosit într-o metaforă simbolică. Nu este niciodată folosit în Biblie ca o icoană fizică.Există tendința ca oamenii să fie prinși în probleme superficiale. Ei nu se concentrează pe esența creștinismului și a iubirii lui Dumnezeu care a fost afișată pe cruce.Pavel a explicat: „Căci propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei care suntem mântuiţi, aceasta este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18).
Anafura sau pâinea sfințită, este pâinea folosită în ritualul creștin.La sfârșitul liturghiei ea este împărțită credincioșilor și trebuie mâncată înainte de orice, pe stomacul gol.Alături de vinul sacramental, cele două elemente sunt prefăcute în Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos prin venirea Duhului Sfânt.De aici se spune că anafura are puteri harice deosebite, deoarece a fost atinsa de Trupul si Sangele Domnului.
Aghiasma este apa sfintita de preot in cadrul slujbei Sfeștaniei si in ziua de Boboteaza.Există două feluri de agheasmă:agheasmă mică și mare.Agheasma mare e cea de la Bobotează,iar cea mică e cea folosită mai des, care se numește și sfeștanie.Apa sfințită, din care beau credincioșii și cu care preotul stropește în timpul slujbei sau când merge și stropește casele oamenilor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă și diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul și apostolii.
Practica ungerii cu ulei apare în Noul Testament. Isus îi încurajează pe urmașii săi să se ungă cu ulei oricând.Scopul principal al ungerii cu untdelemnul sfânt sau ulei este acela de a sfinți și de tămâdui creștinii.Uleiul sfințit are proprietăți sfințitoare,de curățare.Ori de câte ori cineva turna ulei pe o persoană sau pe un obiect, punea deoparte acel obiect ca obiect binecuvântat al Domnului.
wawlist
Add comment