Odată, într-un oraș îndepărtat, trăia un om foarte bogat. Acest om avea un fiu pe care îl iubea foarte mult. În ciuda bogăției sale, omul bogat era cunoscut pentru simplitatea și umilința sa. Într-o zi, el a decis să-i arate fiului său cum trăiesc oamenii care nu au atât de multe bunuri materiale.
Așa că, tatăl l-a dus pe fiul său într-o călătorie către o zonă rurală, unde trăiau oameni foarte săraci. Au petrecut câteva zile și nopți pe acolo, trăind viața oamenilor săraci.
La sfârșitul călătoriei, în drumul lor spre casă, tatăl l-a întrebat pe fiul său ce a învățat din această experiență. Fiul a răspuns: „Am văzut că noi avem un câine acasă, ei au patru. Noi avem o piscină care ajunge la mijlocul grădinii, ei au un râu care nu are sfârșit. Noi avem lămpi importate în grădină, ei au stelele. Noi avem un mic teren, ei au câmpuri care se pierd în zare. Noi cumpărăm mâncarea, ei o cultivă. Noi ascultăm CD-uri, ei ascultă un concert etern de păsări.”
Și la sfârșitul acestor observații, fiul a adăugat: „Tată, mulțumesc că mi-ai arătat cât de săraci suntem.”
Această poveste ne învață că adevărata bogăție și fericire nu sunt măsurate în bunuri materiale. Ceea ce avem în viețile noastre, pe care adesea îl luăm ca atare și nu îl apreciem, poate fi considerat un lux de către alții. Este important să ne amintim să apreciem ceea ce avem și să nu ne lăsăm prada dorinței constante de a avea mai mult.
wawlist
Add comment