Demult, într-un tărâm unde primăvara era veșnică, trăia un tânăr de o frumusețe rară pe nume Narcis. Toți cei care îl priveau rămâneau uimiți de chipul său luminos și de ochii săi ca cerul senin. Dar Narcis era mândru și rece — nu iubea pe nimeni altcineva decât propria imagine.
Legenda spune că zânele pădurii și nimfele râurilor i-au oferit dragostea lor, dar Narcis le-a respins pe toate, convins că nimeni nu era vrednic de el. Supărate și întristate, acestea au cerut zeiței Naturii să-l învețe o lecție.
Într-o zi, în timp ce se plimba prin pădure, Narcis s-a aplecat deasupra unui izvor limpede. Când și-a văzut chipul reflectat în apă, a rămas vrăjit. S-a îndrăgostit nebunește… de propria imagine. A rămas acolo, ore în șir, uitând să mănânce, să doarmă sau să trăiască. A dorit să se unească cu acea imagine, dar oricât ar fi încercat, nu putea atinge decât apa rece.
Zeița Naturii, mișcată de soarta lui, l-a transformat într-o floare delicată, cu petale galbene sau albe și cu o formă aplecată, ca un chip care se privește în apă. Așa s-a născut narcisa, floarea care înflorește primăvara și simbolizează:
- vanitatea și reflecția asupra sinelui
- renașterea și noi începuturi
- uneori chiar iubirea neîmplinită
În cultura populară românească, narcisa este adesea asociată cu curățenia sufletului și primăvara ca speranță.
În mitologia greacă, este un avertisment împotriva egoismului și iubirii oarbe.
În Asia, narcisa este simbol de noroc, prosperitate și renaștere.
Narcisa nu este doar o floare frumoasă de primăvară, ci o lecție înflorită despre iubire, echilibru și privirea sinceră în oglinda sufletului. Atunci când o vedem în grădini sau câmpuri, poate ne amintește să ne iubim – dar fără să uităm să iubim și lumea din jur.
wawlist
Add comment