Copiii din Japonia, merg la grădiniță neînsoțiți de părinți de la vârsta de doar 3 ani. Iar de la 4 ani circulă singuri cu metroul.Ei sunt învățați de mici să fie modești, simpli și politicoși și bineînțeles să se descurce singuri.Deși Japonia este una dintre cele mai tehnologizate ţări din lume, părinții japonezi își cresc copiii după principii și valori vechi de sute de ani. Îi învață de micuți pe copii să devină modești și politicoși, să nu intre în dispude și să nu deranjeze pe nimeni, iar cea mai de bază valoare este respectul.
„Japonezii au crezut întotdeauna că trăiesc ca într-un sat. Fiind o insulă şi neavând unde să se ducă, ăsta a fost principiul lor, că nu au unde să se ducă mai departe de această insulă, şi că trebuie să trăiască unii cu ceilalţi. Şi atunci este foarte important să nu se deranjeze unii pe ceilalţi. Iar în momentul în care tu arunci ceva pe jos sau vorbeşti un pic mai tare sau jigneşti pe cineva, în momentul respectiv l-ai supărat pe celălalt, toată comunitatea va şti şi el nu se va mai simţi bine în această comunitate”, explică Alexandra Jidiuc, specialist în cultura niponă.
Părinții japonezi încearcă să-și responsabilizeze copiii de la vârste fragede.Mamele își poartă copiii, de când sunt bebeluși peste tot, pentru a=i obișnui cu toate activitățile din societate. Îi educă astfel încât să devină cetățeni model. Încă de la şcoală şi până când termină liceul, elevii se ocupă exclusiv de curaţenie.În Japonia există personal angajat pentru curățenie în aeroporturi și în marile corporații, pe când în instituțiiile publice, funcţionarii se ocupă de această activitate.
„Noi facem curăţenie la şcoală! După prânz, cu cârpa, ştergem tot de pe podea şi facem curăţenie şi la toaletă”, spune Chinatshu Kawamoto, profesoară de limba japoneză, aflată în România.
„Mamele japoneze îi ajuta pe copii, dar mai mult îi încurajează: Hai! Tu poţi să faci singur! Dar părinţii români ajută copilul imediat, îi şi îmbracă”, a constatat Chinatshu Kawamoto.
Chiar dacă pentru părinții europeni poate părea exagerat, mamele japoneze își lasă copiii să meargă singuri la grădiniţă, încă de la vârsta de 3 ani. În prima zi de grădiniță îi învață drumul, în a doua zi îi urmăresc, iar din a treia deja micuții știu să meargă pe cont propriu.În schimb, „părinţii români iau ghiozdanul copilului şi îl cară ei, la noi copiii au responsabilitatea ghiozdanului lor”, spune Chinatshu Kawatomo.
Rolul părinților este acela de a învăţa copilul să devină independent şi să-și formeze un viitor. De aceea, nu va fi o surpriză pentru nimeni să vadă un copil de 4-5 ani care merge singur cu metroul. Mai mult, în Japonia, niciun părinte nu îşi duce copilul la şcoală cu maşina și pentru asta nu sună nimeni la Protecția copilului.Copiii nu au nici telefoane mobile la ei, iar dacă au nevoie, pot folosi telefonul public.Mamele japoneze ţin foarte mult și la alimentaţie sănătoasă. Pe lângă orez şi peşte, din alimentaţia niciunui copil nu lipsesc fructele şi legumele.
„În cultura japoneză se spune că există un spirit în orice. Şi în momentul în care nu mănânci tot sau nu te comporţi frumos la masă, arunci mâncarea sau scaunul de la masă, se spune că superi spiritul respectiv: al scaunului, al mâncării, al mediului înconjurător şi atunci, dacă tu superi spiritul şi el se va supăra pe tine şi se va întâmpla ceva negativ pentru tine”, precizează Alexandra Jidiuc.
wawlist
Add comment