Din păcate, această zicală este foarte adevărată.Atunci când vine momentul să plecăm din această lume, noi plecăm cu mâinile goale, la fel cum am venit, fără să luăm ceva cu noi.Suntem născuți singuri fără nimic, trăim singuri, murim singuri, fără să luăm nimic. Doar prin dragostea și prietenia noastră putem crea iluzia pentru moment că nu suntem singuri.Suntem cu adevărat singuri în acest univers, din momentul în care ne-am născut, până în momentul în care vom muri.Vedem și experimentăm lumea prin ochii noștri și suntem doar priviți la gândurile și experiențele noastre.
Oamenii pot să-și împărtășească gândurile și experiențele cu ceilalți, însă, în cele din urmă, îi puteți înțelege doar în mod personal, prin ochii voștri, așa cum a fost, nu putem înțelege cum să trăim cca fiind altcineva.Dar, prin dragoste și prietenie suntem capabili să creăm o iluzie instantanee că nu suntem singuri, dar asta este totul: o iluzie, pentru că la sfârșitul zilei sunteți încă blocați în propria voastră gândire.
Viața este plină de alegeri și mulți dintre ei vin cu incertitudine. Nu putem ști niciodată ce ar fi putut fi dacă am fi ales altfel.Nici o viață nu va fi complet clară de oportunitate pentru regret. Relațiile nereușite, oportunitățile ratate, apelurile necorespunzătoare. Unele alegeri par ușor în acel moment și mai târziu se dovedesc a fi prost informate; altele sunt dificile de la început.Dar unele regrete sunt mai fundamentale, mai importante. Ele tind să nu se concentreze asupra unui singur moment sau a unei zone, ci asupra modului în care se trăiește viața.
Ei bine, ați auzit probabil de multe ori spunându-se că nu ducem cu noi nimic când plecăm, că plecăm singuri, cu mâinile goale, și chiar așa și este.Putem fi prim-miniștrii, președinți sau orice altceva, dar când plecăm, suntem simpli oameni.Putem fi foarte bogați și tot plecăm săraci.Toți plecăm cu mâinile goale din această lume, la fel cum am venit, fără vreă diferență.Dar important este să plecăm cu mâinile curate și cu fruntea sus.
Add comment