Atunci când un copil vine pe lume, el vine fără instrucțiuni de folosință.Nu știm cum să ne comportăm, cum să fim mămici perfecte și cum să facem tot posibilul ca lor să le fie bine.Nu putem decât să ne iubim copiii la nesfârșit și să ne bucurăm în fiecare zi că ne-a ales pe noi să le fim mămici.În secunda în care îi privim în ochi pentru prima dată, vom ști defapt care este rostul vieții noastre.Legătura dintre mămici și bebeluși este una dintre cele mai puternice forțe din natură. Pe măsură ce te îndrăgostești de copilul tău, în felul lui se va îndrăgosti de tine. În prima oră de veghe, copilul tău te va privi în ochi și va memora cel puțin o versiune încețoșată a feței tale.Bebelușului tău îi va păsa profund de oamenii care îl țin atunci când plânge și îl hrănește când îi este foame. Îi va fi dor de tine când vei părăsi camera și va fi fericit când te vei întoarce. Este posibil să nu fie „iubire” așa cum o definesc adulții, dar este una dintre cele mai puternice emoții pe care le cunoaște.Chiar dacă copilul tău crește și devine propria persoană, legătura dintre voi va fi foarte puternică și va fi greu de rupt, chiar dacă încearcă. Ai o legătură care se formează încă înainte de naștere, o conexiune care este susținută de emoții, amintiri și, da, hormoni. În continuare avem o poezie despre iubirea dintre mamă și copilul său.
“Când te-am născut,
m-am abonat la viitor.
Necondiţionat.
Când te-am atins,
am renăscut.
Când m-ai privit,
Dumnezeu mi-a fost mai aproape
ca oricând.
Când mi-ai zâmbit,
întregul univers
mi s-a cuibărit în inimă.
Când m-ai strigat,
toată muzica lumii
a încăput în două silabe.
Când ai păşit,
ţi-am potrivit zâmbete pe cărare
să ţii drumul drept.
Uneori, noaptea,
îţi torn lacrimi la rădăcini,
să-ţi potolesc setea.
Când stau în genunchi,
cer doat atât:
„Să-ţi fie bine,
copilul meu,
oriunde vei fi!
Mereu!”
O poezie de: Adela Onete
wawlist
Add comment